Se vorbește mult. Suntem învățați cum să trăim, cum să vorbim, cum să respirăm. Am devenit dependenți de ecourile celor care în permanență vor să aibă ultimul cuvânt în tot și în toate.
Cuvântul ecou are drept suport mitologia greacă. Echo este nimfa care mereu a dorit să aibă ultimul cuvânt. Este pedepsită prin faptul că nu mai putea să vorbească, ci doar să răspundă prin repetarea ultimelor cuvinte, care aparțin unei alte persoane.
Cuvântul ecolalie este „repetarea aproape automată de cuvinte sau de fraze auzite” (< gr. echo „ sunet” + < gr. lein „a vorbi”).
Actualmente, cuvântul ecou se referă și la „persoana care repetă spusele sau faptele cuiva”, iar expresia a face ecoul cuiva înseamnă „a răspândi cuvintele sau ideile cuiva”.
Îndemnul este următor: să ne menținem ca personalități și, chiar dacă ar fi să devenim ecouri, să fim ecouri ale propriei esențe, independente de oricare dependențe, impuse sub diverse forme, chiar și acolo unde nu le este locul!
În dependenţă de sau în funcţie de…
În dicţionar atestăm: dependenţă „situaţia de a fi dependent; stare de subordonare, de supunere”, „aservire, subordonare, supunere”.
În funcţie de este o locuţiune prepoziţională care cere utilizarea ulterioară a substantivului în cazul acuzativ.
A fi în funcţie de echivalează cu a depinde de.
Greşit: Externarea pacientului se va face în dependenţă de ameliorarea indicilor biochimici în sumarul sângelui.
Corect: Externarea pacientului se va face în funcţie de ameliorarea indicilor biochimici în sumarul sângelui.
Externarea pacientului depinde de ameliorarea indicilor biochimici în sumarul sângelui.
Cuvântul, asemenea omului, are ființă. Să cunoaștem ființa cuvântului și s-o recunoaștem!