Doar medicina ne priveşte în egală măsură pe toţi şi nimic nu este atât de necesar întregului neam […] ca medicina. Afirmația aparține retorului Quintilianus.
Așadar, cuvântul medicină este unul necesar. Dar cum s-a format?
Există mai multe ipoteze referitoare la etimologia termenului medicină.
Ipoteza I. Origine greacă: de la numele Medeea, preoteasa zeiţei Hekate şi nepoata vrăjitoarei Kirke, simbol al magiei perfide, meşteriţă în arta dozării otrăvurilor şi a unguentelor, care are puterea de a modifica vârste şi chipuri omeneşti.
Ipoteza a II-a. Origine latină: provine din sintagma latină ars medica/artă medicală.
Ipoteza a III-a. Origine turcă: medet „asistenţă medicală”.
Ipoteza a IV-a. Origine arabă: medetsina „ajutor de la Sina” (din numele arab al lui Avicenna – Abu Ali Ibn Sina) etc. – o dovadă în plus că omul şi medicina sunt categorii universale; iar Hippocrates, punând bazele medicinei universale, a preluat tot ce era mai semnificativ din artele medicale de la greci, romani, arabi etc.
S-au oferit şi etimologii „false” ale termenului. Astfel, episcopul Isidor din Sevilla, în lucrarea sa Despre originea şi etimologia cuvintelor (sec. XII), explică termenul medicină ca fiind format de la latinescul modus „măsură” (est modus in rebus/există o măsură în toate), iar ars medica – de la medius „mediu”, deoarece considera că excesul provoacă boala.
Obiectul de studiu al medicinei suntem noi, oamenii, iar obiectivul acesteia este sănătatea noastră. Medicina nu acceptă erorile. Dar noi, oamenii, le acceptăm?