Mediul academic își are bancurile proprii.
Vă spun un banc, pe care mi l-au spus studenții, cu zâmbetul pe buze, după ce au luat notele la examen:
Examenul e asemenea unui ritual religios.
Ascultăm întrebările puse de către profesori și… ne facem cruce: Doamne, ajută! Noi răspundem și e rândul profesorilor să-și facă cruce: Doamne ferește și păzește!
Apropo, notele se dau de către profesori și sunt luate de către studenți sau elevi.
Din discuțiile de după examen ale studenților/elevilor…
Greșit: Ce notă ai primit la examenul de astăzi? Ce notă ți-a pus profesorul?
Corect: Ce notă ai luat la examenul de astăzi? Ce notă ți-a dat profesorul?
Explicație: Sensul de bază al verbului a pune este „a lua și a așeza într-un anumit loc, pe ceva, sub ceva etc. anumite obiecte”, iar al verbului a primi se referă la „bunuri materiale care aparțin sau care i se cuvin subiectului ori care îi sunt dăruite, oferite, trimise etc.”. Or, nota nu „intră în posesia sau în folosința” studentului/elevului, din motiv că este imaterială.
Greșit: Biletul conține mai multe întrebări.
Corect: Biletul conține mai multe subiecte.
Explicație: Cuvântul întrebare desemnează „acțiunea de a întreba”. Conținutul biletului îl formează subiectele acestuia.
De fapt, noi, oamenii, ne „purtăm crucea” nu doar în spate, dar și… în șale. Osul sacral (< gr. osteon hieron) se mai numeşte şi crucea-șalelor, osul crucii „formează partea posterioară a centurii pelviene; este compus din cele 5 vertebre sacrale”.
Termenul mărul lui Adam (< lat. pomum Adami seu proeminentia laryngea) reprezintă o asociere de metafore. În accepţia biblică, Adam a mușcat din mărul „ispitei” și acesta i-a rămas în gât. În medicină, termenul desemnează „proeminența laringală”, „umflătura cartilajului tiroid al laringelui, vizibilă în partea anterior-mediană a gâtului”.