Memoria este ceea ce ne definește intelectul, ființa noastră existențială, ne reprezintă ca popor.
Cuvântul a memora „a învăța pe dinafară, a învăța pe de rost, a reține în memorie; a memoriza” provine de la numele titanei Mnemosyne (< gr. mnemosyne „memorie, amintire” = < gr. mnēmē (men- „a gândi”) + -synē, sufix substantival), care descoperă puterea intelectului (= minţii) şi denumește „lucrurile”, pentru a înlesni comunicarea dintre muritori. Pe lângă aceasta, oferă oamenilor puterea, capacitatea de a memora. Omul, lipsit de darul zeiţei, uită cine este și ce este.
De aici, avem substantivul amnezie „pierderea memoriei”, dar și verbul a mnemoniza „a face ceva să fie ușor de memorizat”, precum și adjectivul mnemonic „care se referă la memorie; care ajută memoria, mnemotehnic”
Cum e corect: a memora sau a memoriza? Ambele sunt corecte. Diferența este mai mult una formală. Amândouă au la bază latinescul memorare și sunt preluate din limba franceză. Verbul a memora respectă forma cuvântului latin. Verbul a memoriza a derivat de la latinescul memorare, fiind adaptat la structura limbii franceze, prin adăugarea sufixului.
Importantă este totuși facultatea minții de a fixa sau a reține în memorie ce și cum vorbim.
Cuvintele frecvent utilizate progresare/regresare,regresie sunt cuvinte-fantomă, ca de altfel şi decidere, formate după modelul substantivelor deverbale.
Greşit: Este necesar a suprima progresarea maladiei prin respectarea schemei de tratament, pentru a atinge regresia/regresarea acesteia.
Corect: Este necesar a suprima progresia/progresul maladiei prin respectarea schemei de tratament, pentru a atinge regresul/ regresiunea acesteia.
Greşit: …apoi urmează deciderea asupra tacticii de tratament.
Corect: …apoi urmează luarea deciziei în selectarea tacticii de tratament.