De multe ori, în vorbirea uzuală, bun!-ul devine răspunsul care vrea să arate un acord sau o afirmație:
- Facem așa?
- Bun, facem așa!
Să fie oare corect?
Explicație: Cuvântul bun (din latinescul bonus) este varianta masculină a adjectivului cu patru terminații bun, ă, i, e „care prezintă calitățile necesare prin natura, funcția, destinația sa”.
Cu valoare adverbială, exprimă o aprobare: Bine! Da! Așa!
Corect: - Bun, facem așa!
-Bine, facem așa!
Apropo, adverbul bine (din latinescul bene) poate avea și valoare adjectivală în îmbinări de tipul om bine, adică om „armonios dezvoltat, plăcut la vedere”.