Calcurile lingvistice după limba rusă ne-au devenit, din păcate, familiare nouă tuturor, ba chiar și celor care n-au apucat perioada în care ele s-au statornicit în uz, dar le-au fost transmise de generația în vârstă.
Unul dintre acestea, frecvent întâlnit în limbajul cotidian, este structura cu negația „nu”, în care sensul este afirmativ. De exemplu: Unde nu m-aș duce, aud aceleași reproșuri; Orice n-aș face, nu-mi reușește, ale căror variante corecte sunt: Oriunde m-aș duce...; Orice-aș face...
Firește, există și în limba română situații în care folosim negația cu sens afirmativ, însă acestea sunt distincte de cele din limba rusă. De exemplu, „Pe unde numai nu a fost...”;„Ce numai nu a întreprins...”, în care semnificația afirmativă este evidentă.
O structură calchiată nejustificată este și următoarea: Cum numai n-aș proceda, nu ajută. Varianta corectă este: Orice-aș face (oricum aș proceda), nu ajută.