Ședințele de parlament abundă în „creații” verbale de tot felul.
Oamenii vin în parlament, oamenii pleacă, le rămâne doar vorba...
Sesiunea întrebări-răspunsuri e în toi. Doamna care răspunde e un pic revoltată:
Greșit: - Ați întrebat două întrebări, la care să răspund?
Și mai apoi continuă:
Greșit: În punctul despre care ați întrebat, se spune despre...
În ce constă greșeala? Aș spune ... în lipsa de timp necesar pentru a formula corect un enunț și în emoții, firești, de altfel, în contextul unor dezbateri aprinse.
Și totuși, de ce nu s-ar întreba întrebarea, mai ales dacă este stârnită de un punct? Nu ar fi punctul, nu ar fi întrebarea.
Explicație: Substantivul feminin întrebare arată „acțiunea de a întreba”; iar verbul a pune este unul uzual: a pune o întrebare cuiva sau a-l întreba. Latinescul interrogo, are „a interoga” în limba română formează verbele a întreba (verb moștenit) și a interoga (verb împrumutat din limba franceză). Verbul a întreba are și sensurile de „a cere (cuiva) informații sau explicații despre..., a se interesa, a se informa de..., a cerceta”, dar și de „a chestiona, a examina”. Fiecare dintre aceste sensuri sunt subordinate contextului.
Corect: Ați pus două întrebări, la care dintre ele să răspund?
Corect: Punctul (nr. 4/5 etc. din Articolul/Regulamentul etc.), la care faceți trimitere, se referă la.../ stipulează.../ arată... etc./ În punctul (nr. 4/5 etc. din Articolul/Regulamentul etc.), la care faceți trimitere/ la care vă referiți etc., se arată.../ se stipulează... etc.