Devămare sau vămuire?

Am auzit un reporter TV care ne informa că Vânzătorii nu pot scădea prețurile, deoarece devămarea articolelor vestimentare a crescut. În acest context mi-a atras atenția cuvântul devămare. Ca să mă conving că nu în zadar mi-a dat de bănuit, l-am căutat prin dicționare și, desigur, nu l-am găsit printre cuvintele limbii române. Navigând prin internet, analizând media online, l-am atestat destul de frecvent: Se implementează regimul liberalizat pentru transport, iar cu România se depun eforturi pentru simplificarea procedurilor de devămare; Calculare devămare auto; Devămare auto Republica Moldova; Specialist în domeniul devămării ș. a. Totodată, s-a făcut observată și utilizarea altei forme: vamare, probabil de la așa-numitul verb a vama. Însă verbul corect este a vămui (format din vamă + suf. -ui), înregistrat în dicționarele limbii cu sensul „(mărfuri de import) a supune unei taxe vamale; a pune vamă”, și nu a vama sau a devăma. Prin urmare, substantivul deverbal adecvat este vămuire, dar nu vamare sau devămare. Acesta din urmă, adică devămare, ar fi o influență (un calc, o copiere nefirească) a rusescului rastamojka, precum a devăma îl copiază orbește pe rastamojiti.