Prepoziția: greșeli de recțiune

Recțiunea (sau regimul) este forma de exprimare a unui raport sintactic în care primul termen (regent sau element relațional) impune termenului al doilea (subordonat) categorii gramaticale morfologice, pe care acesta (termenul al doilea) nu le are (timp, persoană, număr, caz etc.). Astfel, verbele impun forme flexionare la un anumit timp, la o anumită persoană, iar prepozițiile – forme flexionare la un anumit caz (genitiv, dativ sau acuzativ). În calitatea sa de cuvânt regent verbul poate admite diferite modele de recțiune și, dată fiind această varietate, alegerea corectă a regimului prezintă uneori dificultăți, mai ales pentru vorbitorii influențați de recțiunea verbelor din limba rusă. Cele mai multe încălcări ale regimului verbal au loc în cazul folosirii prepozițiilor când cuvântul determinant este un verb, iar cel determinat este un substantiv. Prepoziția cu apare în structurile calchiate după modelele rusești, când verbul din limba rusă cere ca determinantul său să aibă forma cazului instrumental (творительный падеж): руководить народом. În limba română, verbul a conduce nu admite introducerea complementului său cu ajutorul prepoziției cu. Prin urmare, structura a conduce cu țara este greșită, corectă fiind îmbinarea fără prepoziție: a conduce țara. Același lucru se întâmplă cu verbele a manipula, a coordona, care, fiind urmate de un complement direct, nu au nevoie de prepoziții: firma coordonează cu proiectul, ministerul coordonează cu prețurile, ei manipulează cu poporul Corect: coordonează proiectul, coordonează prețurile, manipulează poporul. Modelul rusesc „ознакомиться с чем-то” generează foarte multe greșeli, provenite din calchierea servilă și din utilizarea abuzivă a sensurilor lui „ознакомиться”. Astfel se confundă foarte des sensul și regimul locuțiunilor verbale a face cunoștință (cu cineva) și a lua cunoștință (de ceva). De fapt, cel mai des este folosită impropriu locuțiunea a face cunoștință cu, de ex., a făcut cunoștință cu planul de lucru, faceți cunoștință cu programul activităților, vom face cunoștință cu expoziția etc. În toate aceste cazuri poate fi recomandată folosirea locuțiunii a lua cunoștință de…, dar, devenind un clișeu verbal, pot fi găsite și alte soluții, în funcție de context: am studiat planul de lucru, a studia programul activităților, vom vizita expoziția etc. Este periclitat de multe ori regimul verbului a risca. Îmbinarea el riscă cu viața a apărut prin calchierea modelului rusesc „рискует жизнью” – corect: riscă să-și piardă viața sau își riscă viața. Prepoziția în este folosită în calchierile îmbinărilor de cuvinte din limba rusă construite cu prepoziția „в (v)”. Ca urmare, este încălcat regimul mai multor verbe, de exemplu: a învinui (ei sunt învinuiți în multe lucruri – corect: sunt învinuiți de mai multe lucruri), a se îndrăgosti și participiul său adjectival îndrăgostit (ea s-a îndrăgostit într-un băiat, e un om îndrăgostit în profesia sa, de mic era îndrăgostit în muzică – corect: ea s-a îndrăgostit de un băiat, e un om îndrăgostit de profesia sa, de mic era îndrăgostit de muzică). Prepoziția la apare în îmbinările verbale calchiate după modelul rusesc „идти на” (a merge la). În limba română regimul verbului a merge presupune folosirea prepoziției la doar cu sens spațial, pentru a indica direcția, locul: a merge la magazin, la munte, la serviciu etc. Dar, ca urmare a influenței modelului rusesc, apar expresii nefirești, cum ar fi: a merge la risc, corect: a risca; a merge la aceste condiții, corect: a accepta aceste condiții, noi am mers la acest pas, corect: am făcut acest pas, ne-am hotărât să facem pasul acesta; el merge la orice, corect: el e capabil de orice, poate face orice, de la el te poți aștepta la orice.