Când taxezi… fără a taxa

Deunăzi, o cunoștinţă mi-a spus că fiul său, încă student, taxează. „Pe cine?”, am întrebat eu. „Cum pe cine? Taxează! Prin oraș! A reparat mașina lui taică-său și taxează!” „Ah… face taximetrie deci… Bravo lui, îi ajută pe ai săi…” Ajunsă acasă, am consultat cu nerăbdare dicţionarele mele de căpă¬tâi, DEX-ul, DEXI, Dicţionarul de neologisme, Dicţionarul de cuvinte recente… mai știi, poate îmi scapă mie ceva… poate că descopăr ceva… Am căutat și pe Google… cum altfel! Nu, nu era o inovaţie, era doar o neglijenţă de limbaj. În toate sursele, verbul a taxa este înregistrat numai cu accep¬ţiile: „1. a supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preţ). 2. a califica pe cineva drept…, a acuza de…”. Cunoștinţa mea voia să spună, de fapt, că fiul său face taximetrie, este conducător de taxi(metru), este taximetrist sau este angajat la o firmă de taximetrie. În acest context, semnalez și că forma corectă ce desemnează un șofer de taxi(metru) este taximetrist, nu taxist.