Prețuri ieftine, prețuri scumpe…

Discutăm, în această tabletă, despre unele expresii cunoscute din limbajul oral, care țin de utilizarea denaturată a unor termeni. În limba vorbită, nesupravegheată, sunt folosite adesea formule greșite, dar care se perpetuează nejustificat în spațiul nostru lingvistic și sunt preluate de vorbitori, fără a fi conștientizată greșeala de exprimare. O astfel de construcție esteprețuri ieftine, în care cuvântul „ieftin” cuprinde în sensul său referirea la preț; vorbitorii o folosesc cu sensul: „care are un preț mic, convenabil”.

 

            În această situație se află și expresia prețuri scumpe, „scump” însemnând „care se vinde la un preț ridicat; costisitor”. Cauza producerii acestor construcții ar fi faptul că vorbitorul pronunță sau chiar scrie cuvântul preț, după care vrea să adauge informația legată de faptul că acesta e micsau mare. Adjectivele mic sau mareau o utilizare foarte diversă, de aceea nevoia de precizie duce la apariția adjectivelorieftinsauscump, care se folosesc aproape numai cu privire la prețuri. Așadar, corect este doar: mărfuri ieftinesau mărfuri scumpe; prețuri micisau prețuri mari, prețuri ridicate, prețuri majorate, prețuri reduse etc.

            Nu ne dorim deci „prețuri ieftine”, ci prețuri mici sau reduse, nu „prețuri scumpe”, ci mărfuri scumpe, de calitate!