Să fie oare întrebarea întrebată?…

Ședințele de parlament abundă în „creații” verbale de tot felul.

 Oamenii vin în parlament, oamenii pleacă, le rămâne doar vorba…

Sesiunea întrebări-răspunsuri e în toi. Doamna care răspunde e un pic revoltată:

Greșit: – Ați întrebat două întrebări, la care să răspund?

Și mai apoi continuă:

Greșit: În punctul despre care ați întrebat, se spune despre…

În ce constă greșeala? Aș spune … în lipsa de timp necesar pentru a formula corect un enunț și în emoții, firești, de altfel, în contextul unor dezbateri aprinse.

Și totuși, de ce nu s-ar întreba întrebarea, mai ales dacă este stârnită de un punct? Nu ar fi punctul, nu ar fi întrebarea. 

Explicație: Substantivul feminin întrebare  arată „acțiunea de a întreba”; iar verbul a pune este unul uzual: a pune o întrebare cuiva  sau a-l întreba. Latinescul interrogo, are „a interoga” în limba română formează verbele  a întreba (verb moștenit) și a interoga (verb împrumutat din limba franceză). Verbul a întreba are și sensurile de „a cere (cuiva) informații sau explicații  despre…, a se interesa, a se informa de…, a cerceta”, dar și de „a chestiona, a examina”. Fiecare dintre aceste sensuri sunt subordinate contextului.

Corect: Ați pus două întrebări, la care dintre ele să răspund?

Corect: Punctul (nr. 4/5 etc. din Articolul/Regulamentul  etc.), la care faceți trimitere,  se referă la…/ stipulează…/ arată… etc./ În punctul (nr. 4/5 etc. din Articolul/Regulamentul etc.), la care faceți trimitere/ la care vă referiți etc., se arată…/ se stipulează… etc.