Foarte bravo! Super bravo! Cel/Cea mai bravo! Să fie oare corect?

Lauda este o formă de încurajare. Lăudăm, de regulă, copiii. Rareori când ne permitem să lăudăm pe cei de-o măsură cu noi… din orgoliu.

Formulele foarte bravo! și super bravo! cel/cea mai bravo! au invadat vorbirea uzuală, dar sunt greșite. În conflict major este intenția și expresia verbală.

Greșit: Ești foarte bravo! Ești super bravo! Ești cel/cea mai bravo!

Intenția este clară. Superlativul trebuie să domine.

Explicație: Cuvântul bravo! (împrumut din limba franceză, preluat din italiană bravo) este o interjecție; „o exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine, excelent, minunat”.

Sensurile pe care le comportă deja sunt la superlativ.

Altfel spus, interjecția bravo! include și sensurile de „foarte, super, cel/cea mai”.

Lauda nu poate fi dublată. Sau poate fi? – rămâne la discreția vorbitorului de limba română.

Un superlativ al cuvântului există totuși – bravissimo! (împrumut din limba italiană), o interjecție care, prin sufixul –issim– sufix latin, indicator de superlativ, arată „o exclamație care exprimă o aprobare, o laudă, o apreciere superlativă; excelent, foarte bine, extraordinar”.

Expresia tot mai des utilizată în uzul basarabean a fi bravo se consideră incorectă. Presupunem că verbul a fi tinde să personalizeze interjecția: sunt bravo, ești bravo etc., oferindu-i pretinsa valoare adverbială.

Corect: Bravo!