Să fim mai mult încrezători decât încrezuți

În limbă sunt destul de multe cuvinte (foarte) asemănătoare ca formă, dar diferite, într-o măsură mai mare sau mai mică, din punctul de vedere al sensului. Pentru a nu le confunda trebuie să le cunoaștem exact sensurile, să fim inițiați în materie de vocabular. Una dintre greșelile frecvente de exprimare, alimentată de asemănarea ca formă dintre cuvinte, o constiuie utilizarea adjectivului încrezut în locul lui încrezător.

Iată câteva contexte de acest gen: Era foarte încrezut că va reuși la examen; Totdeauna e încrezut în forțele proprii; Spre finalul competiției devenise mai încrezut; Era încrezută că el se va întoarce în familie; Un profesor trebuie să fie demn de profesia sa și încrezut în cunoștințele sale; Speakerul a fost întrebat dacă e încrezut că președintele lucrează pentru interesele altei țări.

Observăm că, deși sunt cât se poate de cunoscute, adjectivele încrezut și încrezător se confundă destul de frecvent. Adjectivul încrezut indică o însușire negativă, însemnând „care are o părere exagerată despre calitățile sale; care este plin de sine, cu aere”, iar adjectivul încrezător are sensul „care vădește încredere”. Drept sinonime pot fi recomandate adjectivele sigur, convins. Astfel, corect ar fi: Era încrezător/ sigur că va reuși la examen; Totdeauna e încrezător în forțele proprii / sigur pe forțele proprii; Spre finalul competiției devenise mai încrezător/mai sigur; Era încrezătoare / convinsă că el se va întoarce în familie; Un profesor trebuie să fie demn de profesia sa și sigur de cunoștințele sale; Speakerul a fost întrebat dacă e convins că președintele lucrează pentru interesele altei țări.

Pentru confruntare, aducem câteva exemple în care cuvântul încrezut este folosit adecvat, conform sensului ce îl comportă: Tânărul nu avea deloc maniere și era arogant, încrezut (adică înfumurat, fudul); Omul modest nu vrea laude și nu e încrezut; Cine este încrezut mai rar este și încredințat.