Tabletă de etimologizare. Cordul

Unele dicționare oferă sensul „inimă”, pentru cuvântul latin cor, cordis, n, cele secundare fiind de: „sentiment, caracter, dispoziție, suflet,” de fapt sunt semnificații preluate, în limba română de substantivul inimă.

Alte dicționare oferă etimonul din kerd pentru cuvântul cord „inimă”. Totuși, unele surse, pun pe prim plan alte explicații: 1) „sfoară lungă subțire sau frânghie făcută din mai multe șuvițe răsucite”; b) „o lungime de cordon”; c) „o structură anatomică care seamănă cu un cordon (de exemplu, măduva spinării);” d) „un flex electric”; e) „catifea”; f) „(șnururi) pantaloni din catifea…”.
Totodată, se atestă și etimonul khorde „șnur, catgut, coardă, care are la bază rădăcina proto-indo-europeană ghere „intestin”.

În varianta latinizată, chorda cu sens de coardă a unui instrument, intestin de pisică”. Actualmente, substantivul neutru cord are următoarele semnificații: a) „cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare – industria de textilă; b) „organ central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care asigură circulația sângelui în organism” – medicină; c)„țesătură specială cu urzeala din fire bine răsucite și foarte rezistente, iar cu firele din bătătură subțiri și rare”, singularia tantum (la singular) – industria textilă; d) „tesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor” – industria de transport.
O altă explicație ar fi prezenţa -cardie „inimă” din grecescul kardia. Presupunem prezența unui etimon comun – kherd – pentru ambele cuvinte. Elementul cardia-, în fizică, este utilizat cu sensul de „cerc fix”. Ne permite a înainta ipoteza că lexemul kardia a fost utilizat iniţial în aritmetică, fizică, ca apoi, prin asociere – „cerc fix” → „sac rotund” → „inimă” – să devină termen anatomic.
Este de menţionat relaţia de omonimie: -cardie „inimă” și cardie „orificiu superior al stomacului situat la locul de unire între esofag şi stomac”. Dicţionarul etimologic (explică cuvântul ca fiind un împrumut din greacă: kardie „inimă”, cu sens medical „orificiu superior al stomacului, („lângă inimă”), folosit pentru prima dată de James în 1747.